Gulliver din literatura romana sau despre cum mi s-a facut dor de Gellu Naum

Gellu Naum, Cel mai mare Gulliver. Ilustratii de Irina Dobrescu

Editura Arthur, 2013, 72p (publicat pentru prima data in 1958)

 

Ieri a fost Ziua limbii romane; nu stiam, dar am vazut pe Facebook un text de felicitare ironico-intelept scris de Iulian Tanase si mi-a fugit mintea imediat la cat de diferit simt eu cand citesc in romaneste fata de atunci cand citesc in engleza. Mai intens, mai coplesitor si categoric cuvintele ating altfel coarda sensibila.

Ii citisem lui Ema acum catava vreme, dupa o discutie despre Gulliver al lui Swift, cartea lui Gellu Naum, Cel mai mare Gulliver. Stiam ca nu voi obtine reactiile si rasul sanatos pe care i le-au starnit Cartile cu Apolodor, dar a fost o lectura reusita, ne-am distrat, a invatat cuvinte noi si am analizat toate detaliile din ilustratiile Irinei Dobrescu, un artist valoros care surprinde natural si frumos magia povestii.

Revenind la Naum, din punctul meu de vedere este un must pe lista de lecturi. Imi place afirmatia ca poetul a reusit sa mute centrul universului la Bucuresti pentru o vreme, reda exact valoarea lui ca scriitor suprarealist in context european. Un ins prietenos, cald, atent la poezia lumii. Probabil de aici usurinta de a scrie si carti pentru copii.

Cel mai mare Gulliver e povestea lui Matei, un baiatel aratos, tafnos si ursuz uneori, cu

o neagra chica/ si patru dinti de lapte/ si-un nas cat o margica/ si ani avea vreo sapte.

the boy
@Irina Dobrescu

Desi iubit si rasfatat de parinti, Matei isi doreste ceva ce vor toti copiii – sa fie mare.

matei mic
@Irina Dobrescu

Intai si-ntai, sa aiba pasul mare, ca sa umble mai putin;/ intai si-al doilea, sa fie mai grozav ca toti atletii;/ al doilea, s-ajunga, peste gard, in visin, la vecin;/ al doilea si-ntai, sa bata toti baietii;/ al doilea si-al doilea, daca se poate, sa fie dat afara de la scoala sub motiv ca e prea mare.

Adormit intr-o poiana intr-una din zilele cand a sters-o de acasa, lui Matei i se indeplineste dorinta. Un fel de aratare, ce i s-a parut initial a semana cu un cangur pitic, si care ulterior se descrie ca fiind un biet soricel scamator, il transforma pe Matei intr-un urias. Care tot creste, si creste pana nimic nu ii mai poate ajunge la nas. Ce urmeaza, este o calatorie prin lume si o lectie pentru toti cei ce uita ca a creste mare inseamna si a judeca pe masura.

unde-i-mama.jpg
@Irina Dobrescu
plans-de-urias.jpg
@Irina Dobrescu

Naum a vrut toata viata sa ajunga dincolo de ratiune, sa atinga libertatea de a trai stari. Dan Stanciu semneaza Cuvantul-inainte de la Cel mai mare Gulliver si il surprinde in starile lui contemplative:

Era foarte OK ca om, ti-ar fi placut de el. Iubea pisicile, scotea nori de fum dintr-o pipa si se pricepea la anotimpuri. Primavara, isi lua cateva lucruri si pleca din oras. Vara, intr-un sat, scria poezii sau pescuia niste pesti. Toamna, cand noptile se fac mai lungi, se uita la cer, sa vada cum se asezau anumite stele. Si iarna, cand frigul se asterne peste sate, se intorcea in Bucuresti, unde se odihnea dupa scris, pescuit si astronomie.

Cuvintele lui si ilustratiile Irinei Dobrescu converg intr-o poveste magica, ce creeaza stari, asa cum a vrut Naum, si care face ca miracolul sa se intample cu usurinta.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s